Nimic nu-i mai enervant ca prostul ce-și supraevaluează mașina

De prostul care-și supraevaluează mașina nu te lovești decât în momentul în care cauți să cumperi un autotursim. Te duci prin târguri, te uiți pe net și din când în când dai peste câte un anunț de genul Golf 4 din 2001, motor 1.4, înscris, preț 4000 de euro. Ei bine, când vezi asemenea idioți care cer de două ori mai mulți bani față de prețul normal, îți vine să te urci în avion și să te duci în Germania, să-ți aduci singur mașină. Decât să ai de-a face cu prostul care-și supraevaluează mașina timpului, mai bine cheltui 300 – 400 de euro pe drum și cumperi de la un om serios, nu de la un măscărici.

De ce își supraevaluează românii mașinile?

Românii își supraevaluează mașinile din două motive mari și late: prostia sau șmecheria. Spiritul acesta de combinator îi împinge de cele mai multe ori de la spate să pună niște prețuri de prostit fraierii, nu niște prețuri normale. Combinația e cel mai mișto job în România mai ales când vine vorba despre piața auto second hand. Că de-asta s-a dus dracului și piața, că și-au băgat coada toți idioții puși pe căpătuială și pe prosteală. Haideți să detaliem puțin cele două motive de mai sus.

Prostia – există foarte mulți oameni proști în țara asta potrivit cărora, mașina e precum vinul. Pe măsură ce se investește și se repară pe la ea, valoarea de vânzare trebuie să crească. „Păi ce, că am băgat o grămadă de bani în ea!” auzi pe câte-un prost care încearcă să justifice prețul ridicol. Fraților, banii băgați în mașini nu se mai recuperează niciodată. Veniți-vă în simțuri.

Șmecheria – după cum spuneam mai devreme, în România, oamenilor nu le place munca, le place să fie șmecheri și să trăiască din combinația „dă-mi un cric, ia un cauciuc”. Atunci când țara se umple de combinatori, se împarte între șmecheri și fraieri. Șmecherii vor pune niște prețuri idioate în așteptarea unui fraier neinformat care să pună botul. E destul de simplu.

Nimic nu-i mai enervant ca prostul ce-și supraevaluează mașina. Combinatorul o face cu bună știință, dar prostul din păcate nu-și prea dă seama de acțiunile sale.