Ascultam pe Mihai ce povestea într-unul dintre clipurile sale și mă minunam. Dacă un șofer cu atât de multă experiență nu reușește să găsească în România un angajator serios, ce să mai spunem despre începători? Începătorii sunt carne de tun, sunt personajele care alimentează existența cartonarilor și nu numai, că parcă luna trecută discutaserăm despre acea companie cu sute de camioane care oferea începătorilor 800 de euro/lună, doar pentru faptul că sunt începători.
6 din 49 – sau la ruletă, șansele începătorilor să nimerească din start la o companie serioasă care dincolo de șoferi, să-i respecte întâi ca oameni, sunt foarte mici. Nu e de mirare că piața muncii din România este cum este, nu e de mirare că tinerii caută să plece în străinătate, la angajator străin imediat după ce se văd cu permisul și cu atestatul în buzunar. N-ai cum să-i condamni. De multe ori am făcut greșeala să-i acuz că nu încearcă mai întâi la ei în țară dar după ce m-am convins cum stau treburile pe aici, i-am înțeles. N-ai nicio șansă în România, ăsta e adevărul.
Cred că prea mult s-a facilitat înființarea de companii de transport în România. Au apărut astfel pe piață fel de fel de „întreprinzători” care au comutat obiectul de activitate al firmei din transport marfă, în jumulit șoferi de bani. Nu știu de ce, am impresia că unele companii fac mai mulți bani cu jumulitul șoferilor decât cu transportul propriu-zis, așa se explică explozia de companii de transport înființate în ultimii ani, dispuse să care marfă la tarife mai mici decât ale taximetrelor. Au găsit altă țâță de muls – șoferul începător. Fraților dacă nici dreptul la muncă nu mai este respectat…
