O întrebare destul de bună în contextul în care astăzi, prețul pentru 1 kilometru parcurs pe drumurile României cu un ansamblu de 40 de tone cu marfă, se zbate undeva între 3 și 5 lei. Cum a ajuns prețul pe kilometru atât de jos în transporturile românești? Ei bine, aici sunt mai multe motive pe care le vom detalia în cele ce urmează, pornind de la situația în care cererea este mai mare decât oferta și terminând cu jecmăneala practicată de casele de expediții.
Motivele prețului mic pe kilometru în transporturile românești de 40 de tone
Cererea este mai mare decât oferta
În momentul în care cererea este mai mare decât oferta, legea comerțului spune că prețul scade. În ultimii ani au apărut foarte multe firmulițe de transport în România care au început să lucreze cu bursele de transport. Foarte mulți șoferi au decis să-și cumpere propriile camioane și să încerce să facă business. Din păcate, nu există o regulă care să spună că dacă ai fost un bun șofer automat o să fii și un bun antreprenor, iar atunci când lucrurile se complică, fără niște studii pe parte de management al afacerii, nu vei știi să abordezi situația decât scăzând prețul cu care ești dispus să cursezi.
Concurența neloială
În momentul în care recurgi la practici ilegale pentru a face mai mulți bani cu un camion, reușești să duci prețul pe km și mai jos, pentru că, evident, din moment ce ești ilegal, îți convine și 3 lei / km. Cei care bagă motorină din PECO însă, alături de cei care-și cumpără rovinieta și RCA, nu prea reușesc să mai facă transport cu 3 lei / km, întrucât costurile lor de rulare încep să fie pe roșu la acest tarif. Un preț normal pe kilometru de care să se bucure și cei care efectuează transport corect și cinstit, ar fi undeva la 7 lei / km în acest moment.
Problema caselor de expediții
Casele de expediții sunt în general bune pentru comerț, însă atunci când într-o țară cu 41.535 firme de transport (cod CAEN 4941) există 2.254 case de expediții, este clar că se va produce un dezechilibru. Și în cazul lor putem discuta despre o cerere mai mare decât oferta, casele de expediții fiind dispuse să ia la rândul lor curse cu prețuri mult mai mici, din care să-și oprească și ele ceva bani. Astfel, se ajunge la ridicolul preț de 3 lei / km de care „se bucură” transportatorul, entitatea comercială care are o sumedenie de cheltuieli, care face de fapt toată treaba.
În acest context, este mai mult decât evident faptul că o firmă de transport nu are cum să mai fie un business sustenabil. Domeniul transporturilor este unul foarte important pentru PIB-ul României și piața trebuie cumva reglementată, altfel poate intra în colaps. Statul trebuie să intervină în această piață cu 3 măsuri: impunerea de condiții noi pentru cei care doresc să deschidă o firmă de transport, impunerea de condiții noi pentru cei care doresc să deschidă o casă de expediții și, bineînțeles, impunerea unui tarif minim pe kilometru prin intermediul unei legi anti dumping.
