Drepturile șoferului profesionist – un subiect TABU într-o țară în care drepturile de bază ale omului nu sunt respectate, pentru că până la relația angajat – angajator, până la relația șofer profesionist – patron, suntem oameni cu toții.
Drepturile șoferilor profesioniști nu doar că nu există în acest moment în România, dar nici nu știu dacă au existat vreodată, poate doar pe timpul lui Ceaușescu, într-o vreme în care șoferul profesionist era nu doar respectat ci și plin de bani.
Astăzi, șoferul profesionist român nu mai este apreciat și respectat pe meleagurile sale, de cele mai multe ori singura metodă prin care acesta mai poate spera la o viață normală este emigrarea definitivă din România.
Care sunt de fapt drepturile șoferului profesionist?
- Dreptul la o salarizare decentă
În acest moment, un șofer profesionist în România câștigă între 3000 și 6000 de lei net, bani în mână. Este o salarizare care nu corespunde nici pe departe cu volumul de muncă sau cu responsabilitatea pe care acesta o are. O salarizare decentă înseamnă în primul rând plata la oră, care cel puțin în România întârzie să apară, cu toate că legea, respectiv Codul Muncii, a fost updatat cu norme care stipulează negru pe alb cât costă ora de muncă în România.
- Dreptul la plata orelor suplimentare
Plata orelor suplimentare, o enigmă totală în România celor care lucrează la privat în general, nu neapărat ca șoferi profesioniști. Șoferii profesioniști s-au cam obișnuit să fie plătiți în baza Codului Muncii cu 8 ore/ zi și să fie munciți în baza Regulamentului 561 câte 15 ore pe zi. Evident că în acest context, nu are cum să se ajungă la o salarizare care să depășească cu mult 1200 de euro / lună, România fiind țara din Uniunea Europeană care plătește cel mai slab șoferia.
- Dreptul la plata sporurilor corespunzătoare
Meseria de șofer profesionist este o meserie dificilă și foarte periculoasă. Grupa de muncă a fost eliminată în urmă cu mult timp, nu care cumva să aibă șoferii profesioniști dreptul la o pensionare mai devreme sau la un salariu mai mare. Bine că ies în schimb la pensie la 47 de ani bugetarii din MAI și MAPN, care n-au făcut altceva decât să plimbe hârtii zeci de ani. Sporurile sunt de asemenea o enigmă pentru cei care lucrează la privat. Din păcate șoferii profesioniști nu au parte de sporul de suprasolicitare neuropsihică după ce stau concentrați la volan câte 10 ore pe zi, au parte în schimb de acest spor bugetarii băgați cu duiumul pe pile și relații prin ghișeele tuturor instituțiilor publice din România.
- Dreptul la o viață decentă
O viață decentă nu înseamnă sechestrat la cabină câte 3 luni. Sau pe scurt, modul de lucru pe comunitate. Putem înțelege nevoia oamenilor de a se sacrifica și de a pleca să muncească pe comunitate, însă din păcate Europa nu a fost gândită și nici proiectată pentru așa ceva. Nu sunt condiții pentru a-ți desfășura activitatea în limitele decenței. Patronii români știu acest lucru dar nu-i interesează.
Banul să iasă, nu contează că șoferul român se înjosește făcându-și nevoile prin boscheți prin străinătate. Europa Civilizată a dat semne prin Pachetul de Mobilitate că trebuie să se termine o dată pentru totdeauna cu „comunitatea” asta și cu timpul, încet, se vor schimba lucrurile. O viață decentă înseamnă o viață alături de familie, o viață în societate, nu o viață în care ești mereu singur prin parcări insalubre și periculoase.
