Impozitul auto, o enigmă pentru România. Nimeni nu înțelege de ce un cetățean, care muncește și prin muncă dă deja la stat aproape jumătate din salariu (42.8%), trebuie să plătească o taxă anuală pentru lucrurile pe care și le cumpără ulterior din cei 57.2% din banii care-i rămân la final de lună. Oamenii reușesc să-și cumpere o mașină, de ce trebuie să plătească anual la stat din moment ce statul nu a contribuit cu nimic la achiziția autoturismului? Din contră, statul a întârziat achiziția prin jumulirea aproape de jumătate din salariul cetățeanului respectiv.
Foarte interesant este și modul în care se calculează impozitul auto în România. Discutăm despre o metodă care practic taxează aerul din cilindri. Cu cât intră mai mult aer în motor, cu atât plătești mai mult impozit. Spre exemplu, pentru un autoturism care are un motor de maxim 2000 centimetri cubi, impozitul în România este undeva la 240 de lei. Întrebarea de bază este ce primește un cetățean de la stat, astfel încât statul să fie îndreptățit să ceară cei 240 de lei? Autostrăzi nu avem, drumuri bune nu avem sunt toate pline de gropi, spitale nu sunt, locuri de muncă nu sunt…
Apoi curios este de ce se taxează capacitatea cilindrică? De ce se descurajează achiziția de motoare mari din moment ce acestea vor consuma mult carburant, iar jumătate din prețul carburantului sunt accize și TVA care merg înapoi la stat? Nu are niciun fel de logică ce se petrece în România cu impozitele auto. Singurele facilități oferite de stat sunt la plata acestui impozit, cetățenii beneficiază de o reducere de 10% dacă achită impozitul integral până la 31 martie, apoi mai au posibilitatea de a achita în două tranșe egale, una până la 31 martie, alta până la 30 septembrie.
