Există foarte multe companii de transport din România care nu doresc sub nicio formă să angajeze șoferi profesioniști începători. Există mai multe cauze principale pentru care se întâmplă acest lucru iar în cele ce urmează vom încerca să le prezentăm pe larg, în ideea că ar putea exista în acest refuz, o oarecare logică.
Scopul principal al companiilor de transport marfă din România
Firmele de transport din România NU SUNT CASE DE BINEFACERE. Interesul lor principal este să facă bani iar începătorii încurcă. Începătorii au nevoie de timp pentru a căpăta experiență, întrucât școlile de șoferi din România nu sunt capabile să scoată șoferi care să se descurce pur și simplu.
Companiile care accepta începători nu o fac pentru că patronii ar avea o inimă mare, nu o fac pentru a da o șansă cuiva, o fac pentru a face rost de mână de lucru ieftină. După cum bine știm, companiile de transport care angajează începători nu le oferă acestora aceleași salarii precum le oferă titularilor.
În perioada de „școlarizare”, majoritatea firmelor care accepta începători le oferă acestora cam 50% dintr-un salariu normal. Nu este normal dar din păcate se întâmplă, iar oamenii acceptă întrucât altfel nu au cum să capete experiență. Este un cerc vicios care din păcate scapă din vizor celor de la ITM.
Fuga de începători – Egoism sau Justificare?
Ținând cont de faptul că școala de șoferi profesioniști din România este de cele mai multe ori o glumă proastă, companiile de transport marfă sunt oarecum îndreptățite să fugă de șoferii profesioniști începători. n-ai cum să angajezi pe cineva care în decursul „școlarizării” a făcut 5 ore cu camionul și încă 3 ore cu remorca. ansamblurile cap tractor – semiremorcă sunt iarăși diferite de ansamblurile pe care se fac ore la școală așa că oricum începătorii au nevoie și de o inițiere practică odată angajați.
Dacă școala de șoferi profesioniști ar fi ca-n Germania sau Franța, inclusiv la preț, piața muncii din România ar avea foarte multe de câștigat iar transportatorii n-ar mai avea nicio problemă în a angaja șoferi direct de pe băncile școlilor, însă atunci când știm cu toții că sunt unele persoane care fac maxim 5 ore de conducere cu camionul de școală iar apoi doresc angajare, lucrurile se schimbă radical.
Școala de șoferi profesioniști ar trebui să ofere candidaților pachete de conducere de minim 100 de ore, urcând apoi până la 300 sau chiar 500 de ore de conducere, chiar dacă costurile de școlarizare ar sări în aer. Scopul școlilor de șoferi ar trebui să fie calitatea serviciilor prestate, nu cantitatea de bani.
În realitate, există un echilibru perfect între egoism și justificare atunci când vine vorba despre contractarea șoferilor profesioniști începători. Nimeni nu și-ar dori spre exemplu în compania lor un instalator care nu știe să monteze o baterie de chiuvetă sau un electrician care deși are autorizație de la ANRE, știe suficientă meserie cât să dea foc la întreaga casă.
Fuga de șoferii profesioniști începători este justificată până la un anumit punct. Companiile de transport au găsit deja soluția care funcționează pentru toată lumea: școlarizare secundară oferită de titular, în echipaj.
Voi ce părere aveți? Credeți că o companie poate considera „profesionist” o persoană care are un atestat însă nu cunoaște meserie?
