Home Colțul camionagiilor 7 aspecte care împiedică normalitatea în transporturile românești

7 aspecte care împiedică normalitatea în transporturile românești

3666
0
transporturile românești

Există multe voci prin mediul online care militează de ani buni pentru normalitate în transporturile românești. Cu toate acestea, normalitatea este mai departe de realitate ca niciodată. Există foarte multe motive pentru care nu vom vedea niciodată salarii ca-n occident, tarife ca-n occident pentru firmele de transport și așa mai departe. să vedem câteva dintre motivele pentru care România este și va fi în continuare maimuța sălbatică a Europei în ceea ce privește salarizarea și modul de lucru pe piața internațională europeană.

7 aspecte care împiedică normalitatea în transporturile românești

  1. Firmele de transport iau naștere prea ușor și nu fac altceva decât să aglomereze piața. Nu inovează cu nimic, nu ajută pe nimeni. Se conectează la un „robinet” deja saturat, prin care nu poate să curgă mai mult decât debitul actual. Singura soluție a „managerilor” români este scăderea prețului acceptat pe kilometru. Din punctul meu de vedere, aceste firme nu au ce să caute pe piață. Atât timp cât nu sunt utile, atât timp cât ele nu sunt necesare, nu fac altceva decât să creeze dezechilibru și sărăcie pentru toată Europa. Românul din păcate nu are răbdare să crească un business în 2-3 generații cum are neamțul sau francezul. Nu, Românul vrea să facă în 2-3 ani averile pe care le au transportatorii străini agonisite în zeci de ani.
  2. Șoferii n-au nicio treabă cu meseria de șofer profesionist. Habar nu au legislație, reguli de arimare, școala nu-i pregătește pentru absolut nimic pentru că în România ultimilor 20 de ani, n-a existat interes pentru conceptul numit calitate. S-a vrut un tip de șofer care nu știe mai nimic, care lucrează mult pe bani puțini și care în loc să fie revoltat de această situație, din contră, chiar se mândrește că a reușit în viață. Desigur, nu toți sunt așa, doar cei care se fac șoferi pentru că au auzit că se câștigă bine, doar cei care devin șoferi, așteaptă banul dar nu sunt dispuși să pună mâna pe carte. Dacă mâine se câștigă 2000 de euro pe lună cu zugrăveala, fac pariu că 90% dintre șoferii români se lasă de meserie și se fac zugravi. Din păcate, omul condus de bani, omul pentru care nu contează altceva în viață decât banul, nu este de calitate. Nu are pasiune, imaginație, nu dorește să se autodepășească și distruge totul în jur. Acesta este adevărul, fie că ne place fie că nu ne place. Este libertate, sigur că toată lumea poate să lucreze în orice domeniu dorește, dar consider că omul care trage la ban ca floarea soarelui după lumină, nu poate să aducă plusvaloare sau calitate.
  3. Școlile de șoferi sunt orice, numai școli nu. Nu am înțeles niciodată nu se poate intitula o unitate comercială „Școală” atât timp cât elevii fac 3-4 ore de conducere cu camionul sau cu remorca. Ce poate învăța un elev în 3-4 ore de conducere când în realitate ar trebui să facă cel puțin 30. Cam așa e în țările civilizate și știu că multă lume o să spună „Da domne’ dar dacă ar fi 30 de ore de conducere școala ar costa 3000 de euro”. Păi da, și n-ar fi deloc rău pentru că astfel n-ar mai exista intruși într-un sistem care necesită extraordinar de multă pasiune. O școală de șoferi foarte scumpă ar crește semnificativ calitatea șoferului român dar din păcate, acest lucru nu este posibil din pricina celor care doresc 2000 de euro pe lună rapid, fără efort, fără să învețe nimic, fără pasiune.
  4. Nimeni nu dorește înscrierea într-un sindicat. Am observat că foarte multă lume dorește normalitate în transporturi și… cam atât. Oamenii așteaptă să se pogoare normalitatea peste transporturile românești așa, din senin, cum se pogoară Sf. Duh asupra mesei din altar în timpul Liturghiei. Oamenii nu se informează, nu realizează că în țările puternice, sindicatele sunt cele care dictează salariul minim. Așa se întâmplă în Suedia, în Germania, în Franța, în țările spre care toată lumea se uită cu jind, sperând că într-o zi, va ajunge și România la fel. Nu, România nu va ajunge ca Franța sau Germania din moment ce oamenii nu doresc sindicate. Pentru unii, sindicatele românești sunt inutile, hoațe sau chiar scumpe dacă îndrăznesc să pună o taxă lunară de 20 de lei. Aceasta este realitatea, nu vor exista niciodată sindicate în România atât timp cât oamenii gândesc tarifele în PET-uri de bere sau pachete de țigări. Cred că suntem vestiți în lume pentru lipsa noastră de unitate ca neam, despre obiceiul de a ne sabota voit unii pe ceilalți.
  5. Suprataxarea salariilor de către stat. România este un stat fără industrie. Nu produce nimic, trăiește doar din biruri, din taxe și impozite.Problema este că atunci când pui taxe pe salarii de 43%, evident, oamenii vor încerca să fenteze cât mai mult sistemul. OK, mulți veți spune că există acest nivel de taxare și în țările Vest Europene. Într-adevăr, există, dar una este să taxezi 43% dintr-un brut de 4000 de euro și alta e să taxezi 43% dintr-un brut de 400 de euro. Taxarea în România este o bătaie de joc nemaipomenită față de cetățeanul român, și este unul dintre motivele principale pentru care normalitatea în transporturi nu va exista niciodată. Că niciun patron de firmă nu o să dorească să angajeze un singur om și să plătească doi.
  6. Lipsa unor instituții serioase de control. În România, există instituții ale statului care ar trebui teoretic să se asigure că cei care dețin un business, respectă legile, că-și plătesc corect angajații, că plătesc taxele către stat, că angajații firmelor de transport respective respectă timpii de conducere și odihnă, etc. Întrebarea mea este următoarea: cum poate cineva să se aștepte la normalitate în transporturi când de exemplu, plata șoferilor la kilometru este interzisă de aproape 15 ani, iar pe site-uri de anunțuri gen OLX încă există companii de transport care fix așa își racolează șoferii, spunându-le negru pe alb că ei plătesc la kilometru deși este un mod de remunerare interzis foarte clar de articolul 10 din Regulamentul 561/2006. Deci, despre ce discutăm? Ce normalitate?
  7. Dorința oamenilor de a lucra pentru diurnă. Există 4 categorii de șoferi: cei care lucrează pentru diurnă și nu le pasă, cei care lucrează pe diurnă pentru că nu cunosc nimic despre salarizare și cred că așa e normal să fie, cei care nu lucrează pentru diurnă întrucât au emigrat într-o țară din UE în care diurna nu are cum să fie mai mare decât salariul și, nu în ultimul rând, cei care lucrează pentru diurnă pentru că așa vor ei. Sunt foarte mulți și au datorii pe la bănci. Având un salariu minim pe economie foarte mic, le convine de minune. Poprirea nu are cum să afecteze prea mult venitul salarial. Din punctul meu de vedere, atât timp cât există în mod expres o dorință de a lucra pe bani de mâncare, situația este foarte gravă pentru că în sistem au intrat oameni care vor să fenteze la nesfârșit pe toată lumea: banca de la care au luat bani și căreia nu mai vor să-i dea înapoi, statul, de multe ori propriul patron. Discutăm despre niște intruși care nu pot coexista cu ideea de normalitate în transporturi.

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here