Casele de expediție s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, iar prin curțile lor zac numai mașini de lux. Din ce cauză oare? Ei bine, în România casele de expediție nu fac altceva decât să distrugă transporturile cu lăcomia lor. Spre exemplu, casele de expediție iau o cursă de la o companie cu 8 lei pe kilometru și o aruncă pe bursa de transport cu 3 lei pe kilometru. Ei au făcut 5 lei pe kilometru fără să miște un pai în timp ce transportatorul este umilit cu 3 lei pe km, acesta făcând toată munca de jos.
Numărul foarte mare al caselor de expediție
La ultimul „recensământ” al caselor de expediție ieșiseră vreo 2000 la număr în toată România, asta înseamnă peste 40 pe fiecare județ în parte. Numărul caselor de expediție ar trebui reglementat prin lege, exact ca autorizațiile la taxi. Cum autorizațiile taxi se dau în funcție de numărul de locuitori așa și autorizațiile de funcționare pentru casele de expediție ar trebui să se dea în funcție de numărul transportatorilor din România. Altfel, se ajunge să se ofere curse cu 3 lei / kilometru.
Lăcomia excesivă a caselor de expediție
Din moment ce aceste case de expediție prosperă pe spinarea altora, exact ca niște căpușe, ar trebui ca guvernul să intervină și să reglementeze puțin piața. Spre exemplu introducerea unui tarif minim pe kilometru, stabilit în funcție și de prețul carburantului, ar fi de bun augur.
Vecinii noștri din Ungaria au implementat o asemenea măsură si cred că le este mult mai bine. Un tarif minim pe kilometru să zicem de 5 RON ar scoate din cărți multe căpușe mascate în case de expediție pentru care acest tip de business deja nu ar mai fi profitabil.
Întârzierile la plată ale caselor de expediție
Pe lângă faptul că aceste case de expediție își bat joc de transportatori cu prețurile oferite, multe dintre ele întârzie la plată cu săptămânile, uneori chiar cu lunile. De ce? Pentru că unii transportatori se tem să ia măsuri radicale. Între timp casele de expediții rulează acei bani cu care fac alți bani.
De cele mai multe ori, în 99% din cazuri, casele de expediție rău platnice scot banii din buzunar doar când sunt amenințate cu declararea unui incident pe bursa de transport. Acolo viitorii clienți vor vedea că acea casă de expediție este rău platnică și nu vor mai avea cui să dea curse cu 8 lei din care ei să oprească 5 lei.
Țepele date de casele de expediție
Pe bursele de transport din România este plin de case de expediție care efectiv cu asta se ocupă, cu trasul țepelor. Dacă unele dau banii dacă sunt amenințate cu incidente pe bursă, altele au 10 incidente deschise și tot mai activează, tot mai reușesc să ia comenzi și să păcălească în stânga și în dreapta.
Nu am înțeles niciodată de ce conturile acelor case de expediție nu sunt închise de administratorii burselor, dar cel mai probabil din țepele trase transportatorilor, ceva ajunge și la administratorii platformelor, altfel nu-mi explic cum poate o casă de expediție cu 10 incidente deschise, unele vechi de ani, adică țepe clar, încă să mai activeze pe acea platformă? Este absolut ridicol ce se întâmplă.
Soluții pentru îmbunătățirea relațiilor cu casele de expediții
În primul rând trebuie introdus un tarif minim pe kilometru de către stat, astfel încât să dispară automat 70% din casele de expediție. Apoi, casele de expediții care întârzie la plată sau care dau țepe ar trebui date afară de pe platforme la primul incident. Transportul trebuie tratat cu seriozitate maximă, altfel nu merge.
