Solidaritatea este un cuvânt des rostit în domeniul transporturilor dar foarte rar pus în practică. Solidaritatea reprezintă singura cale prin care se pot obține schimbări atât legislative, cât și din punct de vedere al condițiilor la locul de muncă. De asemenea, patronii de firme de transport ar putea avea foarte multe avantaje doar dacă ar fi solidari unii cu ceilalți, uniți în vederea creșterii gradului de prosperitate.
Solidaritatea în câmpul muncii, printre angajați
Șoferii profesioniști au ocazia să fie solidari unii cu ceilalți și să se înscrie în sindicatele destinate acestora. Există în România sindicate micuțe dar din păcate acestea rămân micuțe tocmai din cauza lipsei de solidaritate din breasla șoferilor profesioniști români. Nimeni nu vrea să cotizeze la un sindicat doar preventiv, sau doar pentru ca banii dați de el să ajute pe alții care au probleme de rezolvat.
Dacă șoferii profesioniști ar fi solidari ar putea schimba multe lucruri legate de meseria lor, lucruri de care acum se plâng pe toate grupurile de șoferi. Spre exemplu, un sindicat puternic ar putea obliga Ministerul Transporturilor și Ministerul Muncii să schimbe legile iar șoferii profesioniști să aibă un salariu de încadrare care să corespundă cu nivelul lor de calificare, nicidecum salariul minim pe economie, de necalificat.
Solidaritatea în business, printre patronate
Patronatele din România din păcate sunt prea ocupate să-și taie creanga de sub picioare unii altora ca să mai aibă timp să se gândească la solidaritate și la ce ar putea câștiga de fapt prin unitate. Astăzi patronii petrec mai mult timp gândindu-se cum să genereze mai multă concurență neloială și să le fie doar lor bine în loc să își pună mintea la contribuție și să vină pe piață cu o soluție care să ajute cu adevărat pe cineva.
Dacă patronatele ar fi unite, dacă s-ar organiza în asociații cum există în toată Europa civilizată, patronatele ar putea obține foarte multe avantaje, începând cu un preț minim pe kilometru mult peste cel de acum de 3 RON. Este evident faptul că dacă patronatele sunt dezbinate, casele de expediții reușesc să își bată joc maxim de tot domeniul transporturilor prin intermediul prețurilor de toată jena practicate.
Patronatele unite în asociații ar putea deschide propriile case de expediții prin intermediul cărora să se asigure că ale lor camioane merg pe curse luate la prima mână, nu la mâna a 4-a sau a 5-a, jumulite de 4 sau 5 intermediari. Căci cine se întreabă cum se ajunge la tariful de pe burse de 3 lei pe kilometru, așa se ajunge. Se ia o cursă de p o bursă, se pune pe alta, de a acolo e luată de altcineva și postată în altă parte.
Solidaritatea în infracțiune, singura existentă în România
Din păcate singura solidaritate care există în România atât în breasla șoferilor profesioniști cât și în breasla patronală, este solidaritatea în infracțiune. Adică atunci când cineva găsește o portiță să fure ceva ce nu-i aparține și află și alții, începe o unitate și o solidaritate în hoția respectivă ceva de speriat. Oamenii sunt uniți între ei de-ar fi în stare să-ți dai și în cap dacă cumva le deconspiri „combinația”.
