La începutul lunii ianuarie 2024 fermierii și transportatorii au organizat un protest de amploare, fiecare pentru nemulțumirile proprii. Dacă fermierii erau supărați pe concurența neloială făcută de ucraineni sau de neplata la timp a subvențiilor promise de stat, transportatorii au ieșit în stradă pentru a pune capac polițelor RCA care ajunseseră chiar și la 20.000 de lei pe an pentru un cap tractor înmatriculat pentru prima dată în România, având clasa B0.
În cadrul negocierilor care au avut loc în acea perioadă între transportatori și Guvern, pe lângă plafonarea RCA prin intermediul BAAR, transportatorii au mai cerut și implementarea unui tarif minim pe kilometru. Cu alte cuvinte, transportatorii au cerut în mod expres Guvernului să intervină în piața privată și să pună capăt hoției practicată de casele de expediție din România, care ajunseseră să pună pe bursele de transport curse cu prețuri chiar și sub 3 RON / km.
Guvernul și-a luat angajamentul că rezolvă și această problemă, mai ales în contextul în care nu este ceva nemaivăzut în Europa. Spre exemplu Ungaria a implementat demult un sistem asemănător. Din păcate, din ianuarie 2024 și până în prezent, nimeni nu a mai auzit nimic despre acest proiect, nimeni nu știe dacă s-a lucrat vreodată la el, dacă a fost măcar început ori a fost praf în ochi cum se aruncă de obicei la orice tip de „răscoală” doar pentru a liniști spiritele?
Casele de expediție au scăpat lăcomia de sub control și este necesară intervenția statului – tariful minim pe kilometru trebuie introdus în 2026
Implementarea unui tarif minim pe kilometru este imperios necesară într-o țară în care sunt peste 50 de case de expediție în fiecare județ al României, peste 2200 de astfel de entități la nivel național. Sunt prea multe și prea lacome. Japca practicată în transporturi fix de cei care nu muncesc mai nimic, trebuie să dispară. De ce intermediarul trebuie să rămână de multe ori cu mai mulți bani decât primește transportatorul, care face toată munca și are și cheltuieli?
Tariful minim pe kilometru ar scoate din joc o bună parte din aceste case de expediție care s-au învățat să jumulească toată carnea iar la transportator să-i arunce doar osul cu eventual ceva zgârciuri rămase pe la capete. Acum depinde și guvernul cât de mult vrea să se implice în rezolvarea unei probleme existente în societate care nu-i aduce nici cine știe ce capital de imagine, nici parandărăt pentru cei implicați în acest proiect.
