Am văzut ieri la Daniel Cimpoeru un articol în care se discuta despre greva șoferilor din Portugalia. Și am desprins de acolo ideea că în transporturi se poate schimba orice atât timp cât există unitate între șoferi. Eu aș veni cu o mică adăugire la această idee și aș spune că în transporturi se poate schimba orice atât timp cât există unitate între OAMENI. Până la șoferi, camioane, transporturi, e vorba despre oameni. În Portugalia și probabil oriunde în lume, se pot întoarce munții cu poalele-n sus și vârfu-n jos, pentru că oamenii nu se urăsc, nu se disprețuiesc, nu sunt invidioși unii pe ceilalți.
În România lucrurile nu se vor schimba niciodată pentru că nu există unitate între oameni. Aici, fiecare nu numai că e pe cont propriu, dar caută să sape și pe cei din jur, astfel încât individul, entitatea singulară, să prospere și să se ridice deasupra celorlalți. Aici este problema și în transporturile din România – lipsa de respect a omului față de cel de lângă, dorința puternică de a fi deasupra celorlalți. Să luăm drept exemplu relația român – român atunci când vine vorba despre business. Unul devine angajator și celălalt angajat. Ei bine, angajatorul român din transporturi întotdeauna va căuta să umilească și să fure angajatul, din lipsă evidentă de respect și din egoism.
Cum poate să existe unitate între oameni atunci când încercăm din răsputeri să ne furăm căciula unul altuia? Cum poate să existe evoluție atunci când unul e hăis, celălalt cea? E normal să bați pasul pe loc ca și societate, ca și țară atât timp cât nu există un front comun, înțelegere și dorință de evoluție colectivă. Individual? Nu ai cum să crești o țară de unul singur, cel puțin nu într-o societate compusă din oameni. Voi ce credeți? Poate exista unitate între șoferi într-o țară în care nu există unitate între oameni? Ne uităm parcă la țările din Europa cum își rezolvă treburile din transporturi prin greve și sindicate și în loc să ne unim, așteptăm parcă o soluție divină la toate problemele.
