În luna octombrie 2019 s-au înmatriculat cu 30.59% mai puține camioane noi, față de octombrie 2018. Potrivit cifrelor DRPCIV, nici autoutilitarele până în 3.5 tone nu au scăpat de declin, și în acest sector s-a simțit o scădere de 32.29% față de aceeași perioadă a lui 2018.
Se pare că pe final de an, în special după introducerea regulii conform căreia, noile camioane ieșite pe porțile fabricilor trebuie să fie echipate obligatoriu cu tahografe de tip nou care nu pot fi păcălite, transporturile românești au intrat într-un oarecare colaps. Ok, e de înțeles pe parte de camioane dar ce se întâmplă cu sectorul 3.5 tone care, iată, este frate de suferință cu sectorul greilor?
Ei bine, pe 3.5 tone e o altă poveste care spune cam așa: nu ai ce mașini noi să mai cumperi atunci când nu-ți mai vine nimeni la muncă. Se pare că de la atâta respect și bună plată față de șoferi, patronii de camionete până în 3.5 tone, nu mai au pe cine să mai angajeze. Efectiv nu se mai duce nimeni pentru că a găsi o astfel de companie care să nu-și bată joc de tine ca șofer, în România, este sinonim cu a căuta acul în carul cu fân. S-au umplut interneții, grupurile de șoferi cu printuri și povești alte șoferilor de tip „Stan Pățitu’” și evident, nu se mai duce nimeni la angajare.
Foarte bine, este ceva normal. Atunci când munca ta nu este plătită corect, atunci când deși tu faci eforturi pentru o bună colaborare ești tratat cu dispreț, nu ai ce să mai cauți pe 3 tone jumate. Patronașii ăștia de 3 jumate sunt mult mai răi decât cei de pe camioane, întrucât regulamentele după care-și desfășoară activitatea sunt mult mai lejere față de cei care dețin o companie de transport cu camioane. În plus, aceștia au acces la o categorie de personal mult mai vulnerabilă, copii de 18-19 ani pe care-i prostesc și-i aburesc după bunul lor plac. Dar, iată că s-a ajuns și la fundul sacului cu angajați pentru acești patroni de firme pe 3,5 tone. Lucrurile revin la normal.
