Există o mare problemă în România cu magnetul, ori cu alte dispozitive de manipulare a tahografului digital. Motivul principal pentru care se întâmplă acest lucru este legislația mult prea permisivă, care de multe ori prevede doar o amendă pe care inspectorii ISCTR o acordă șoferului, fără alte repercusiuni asupra companiei. Amendă care bineînțeles, plătită în 14 zile, se diminuează ca și cuantum destul de mult. Într-un fel este simplu să spui „de mâine să nu mai pună nimeni magnetul și scăpăm de el” dar în realitate, problema este una mult mai amplă, care se răsfrânge în viața socială și economică a șoferilor.
România din păcate nu este Germania, Italia sau Spania, sau oricare altă puternic dezvoltată din vestul Europei, astfel încât să existe foarte multe opțiuni pentru angajare în meseria de șofer profesionist. Astfel, cei care doresc să rămână acasă la ei, aproape de familie, nu au foarte multe variante de joburi „fără magnet” atât timp cât într-un județ mic de provincie sunt maxim 3-4 firme de transport în cadrul cărora există această cutumă a alterării timpilor de conducere și repaus prin diverse metode.
În realitate, magnetul nu este altceva decât o țeapă pentru șoferul profesionist român. Atât timp cât cardul tahograf nu înregistrează activitate, acesta se poate trezi fără plată. Nu va putea dovedi niciodată cât a muncit, dacă a muncit. În plus, în cazul unui accident rutier în care există victime umane, decese, instanța va considera magnetul drept circumstanță agravantă iar pedeapsa șoferului profesionist se va transforma într-una cu executare. Se va duce oare patronul la închisoare ani de zile în locul șoferului?
Pentru a dispărea magnetul trebuie să se întâmple două lucruri: să se schimbe legislația iar repercusiunile să se răsfrângă direct asupra firmei (retragerea licenței de transport, închiderea firmei, etc), și bineînțeles, să dispară corupția din I.S.C.T.R., singura instituție publică responsabilă de controlul traficului rutier de marfă din România la ora actuală.
