Atunci când vine vorba despre angajarea în meseria de șofer profesionist la firmele românești, putem spune cu siguranță faptul că avem de-a face cu o adevărată loterie. De fapt, se spune că ai șanse mai mari să câștigi la 6/49 decât să găsești în România o firmă serioasă, care să respecte angajații întâi ca oameni, apoi ca șoferi profesioniști.
Problema cea mai mare cu firmele românești se leagă de mentalitatea celor care le conduc, respectiv mulți „antreprenori” doresc să se pricopsească de pe azi pe mâine, iar pentru a obține acest rezultat sunt dispuși să calce pe cadavre: plătesc cu diurnă în loc de salariu, opresc bani șoferilor pentru toate minunile, discriminează începătorii la salarii, dau efectiv țepe și așa mai departe… Timp în care ratele la X6 merg în continuare pentru ei…
Există de fapt pe piața muncii din România două tipuri de firme de transport:
- Firmele mari cu care nu se poate negocia absolut nimic. Dacă dorești să te duci la angajare ți se va oferi o ofertă stas, un contract la semnat și atât. Nu ai cu cine să negociezi absolut nimic. Se merge pe ideea „Dacă-ți convine bine, dacă nu iarăși bine”. Lipsa dorinței de negociere este primul semnal al lipsei de respect față de angajat. Firma deja îl consideră inferior în relația angajat – angajator.
- Firmele mici conduse de mentalitatea patronului de sclavi. Aici avem de-a face cu „antreprenorii” care vin tot din breasla șoferilor, și care au o foame de bani în ei de speriat. Acești oameni ajung de-a lungul timpului să considere că de fapt ei, prin simplul fapt că oferă un loc de muncă, salvează pe cineva de la moartea prin înfometare sau ceva de genul… Sub nicio formă nu înțeleg faptul că o firmă fără angajați nu poate exista.
Voi ce părere aveți? Ați reușit să găsiți un loc de muncă la o firmă serioasă, ca șoferi profesioniști? Sau sunteți încă angrenați în căutare?