Peste tot în lume, sindicatele sunt un fel de tampon între politic și clasa muncitoare. Sindicatele sunt acele entități care au grijă ca politicul să nu-și bată joc de clasa muncitoare mai bine zis și în Occident, ele funcționează perfect. Sindicatele sunt cele care dictează salariile minime pe economie, sindicatele sunt cele care vin cu propuneri de măriri, sindicatele sunt cele care au ulterior grijă ca patronatele să respecte legea muncii. Peste tot în lume, cei care doresc să se înscrie într-un sindicat și să se asigure astfel de faptul că patronatele nu-și vor bate joc de munca lor, trebuie să plătească. În unele cazuri este vorba despre o taxă fixă, în alte cazuri se plătește un procent din salariul brut.
Ei bine, în România lucrurile stau un pic altfel. Sindicatele sunt puține și cu puțini membri. Nici vorbă să se poată impune împotriva guvernanților. Maxim ce pot face sindicatele în România, în special cele din transporturi, este să se transforme în recuperatori. Din păcate acesta este adevărul.
Șoferii nu vor în sindicate. Nu vor să cotizeze pe motiv că ori taxele sunt prea mari, ori se simt țepuiți în cazul în care nu ajung să aibă vreodată nevoie de reprezentare sindicală. Șoferii știu în schimb să transforme grupurile de Facebook în Zidul Plângerii. De parcă grupurile de pe Facebook i-ar putea apăra împotriva abuzurilor la care sunt supuși de patronate. E plin pe Facebook de șoferi care au luat țepe. Nu știu fraților ce să mai zic, cred că românii sunt un popor imposibil.
Dacă nu sunt sindicate, șoferii se plâng că nu e bine și că vor pe cineva care să-i apere de abuzurile patronale. Dacă vine cineva și prezintă un sindicat și le spune să se înscrie, iar nu e bine, că cică fondatorii sunt cum sunt, taxele sunt prea mari, etc. Eu unul cred că rezultatele sindicatelor din transporturi, fie ele și mici, sunt cele care ar trebui să convingă șoferii să se înscrie și astfel, să devină o forță.
În imaginea de mai jos avem un proces în instanță câștigat de SLT (Sindicatul Lucrătorilor din Transporturi) în favoarea unui șofer. Dintr-un foc, sunt 5200 euro și 15700 RON, bani cu care a fost păcălit șoferul respectiv. Păi voi vă dați seama câți or mai fi trecut pe la firma respectivă? Sigur au fost tratați la fel. Și câte firme de genul or mai fi? Cum să nu te înscrii frate într-un sindicat când vezi asemenea măgării? Nu știu câți membri au cei de la SLT dar cu așa rezultate, într-o lume normală, ar trebui să aibă coadă la ușă.
Cireașa de pe tort vine de la SSDB (Sindicatul Solidaritatea Șoferilor Drumuri Bune), un alt sindicat micuț care a reușit să recupereze pentru un șofer atenție, nici mai mult nici mai puțin de 9533 EURO. Băi fraților voi vă dați seama despre ce discutăm aici? Șofer păcălit cu aproape 10.000 de euro? Evident, patronatele profită de faptul că foarte puțini șoferi sunt înscriși în sindicate. Le convine să piardă câteva mii de euro o dată la câțiva ani, când lunar jumulesc mii de euro de pe alți șoferi. Că am observat că a devenit o modă în transporturi. Unele companii ar trebui să-și modifice domeniul de activitate din transport mărfuri, în jumulit șoferi. Se pare că mulsul șoferului e mult mai productiv decât activitatea de transport propriu-zisă.
În concluzie, dacă oamenii nu se vor trezi, dacă nu vor lua cu asalt sindicatele, dacă nu le vor transforma într-o forță de temut, nu se va schimba nimic în România. E ca la vot fraților, dacă lumea zice „Stau acasă, și așa votul meu nu contează”, alegerile sunt câștigate de cei care ulterior își vor bate joc de cetățeni. Așa și cu sindicatele, cu cât mai puțini membri, cu atât mai multe patronate puse pe jumulit șoferi vor exista. Lipsa de unitate și de implicare este un mare defect al României.
