A căuta o firmă românească serioasă (în ultimii ani chiar și străină) pentru a te angaja ca șofer profesionist este de cele mai multe sinonim cu a căuta acul în carul cu fân. Transportul văzut din perspectiva patronului român nu este altceva decât o japcă, un mod de pricopseală peste noapte pentru care nu se va da în lături de la nimic, nici măcar de la jumulitul șoferilor. Din păcate, jumulitul șoferilor pentru unele firme de transport este o activitate mai bănoasă decât transportul propriu-zis, mai ales dacă firma respectivă are foarte mulți angajați.
Bun, acum vine întrebarea de bază: cum îți dai seama dacă firma la care vrei să te angajezi ca șofer profesionist este una serioasă? Pentru că varianta cu „stai o lună, două, vezi cum merge treaba…” nu prea mai rentează în ziua de azi pentru că s-ar putea după o lună sau două să ajungi și fără bani, și să fii nevoit să o iei cu căutarea de la zero. Păi ce facem căutăm la infinit o firmă care să ne respecte, muncind câte puțin pe la fiecare? Ei bine… nu.
Cel mai bun indicator al unei firme de transport care tratează angajații cu seriozitate este CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCĂ. Este foarte simplu să-ți dai seama dacă firma la care vrei să te angajezi ca șofer profesionist este una serioasă doar analizând acest document în detaliu. Dacă TOT ce ți s-a promis la telefon sau la interviul de angajare este stipulat în contract, inclusiv cuantumul diurnei, sau dacă nu este în contract există act adițional, atunci este într-adevăr o firmă la care merită să încerci. Dacă atunci când ți se dă contractul ești grăbit de către ei, să nu ai timp să-l citești, ori citești și vezi că lipsesc multe lucruri promise din acel contract, mai bine cauți de muncă mai departe.
Cât mai departe? Cât trebuie să meargă această căutare pentru o firmă serioasă în România? Nimeni nu știe. Din păcate aceasta este realitatea vremurilor pe care le trăim, o realitate din care seriozitatea nu mai face demult parte.
