Ideea de negociere a salariului în România este un subiect TABU. În 99% din cazuri, firmele oferă un salariu iar cine este de acord cu el, bine, cine nu, iarăși bine, este liber să-și vadă de drum mai departe. Acest tip de mentalitate al patronilor din România trebuie să dispară, pentru că altfel nu va dispărea niciodată nici conceptul de sclavie modernă.
Din păcate, încă ne luptăm în România cu genul acela de idei conform cărora, patronul dă de mâncare la argat, iar pentru simplul fapt că-i oferă acestuia un loc de muncă, argatul trebuie să accepte orice, inclusiv un salariu standard. Patronii români trebuie să se obișnuiască cu ideea că firmele lor nu pot exista fără angajați, că în relația angajat – angajator trebuie să existe respect reciproc și egalitate. Nimeni nu este mai important, dar nici mai de aruncat la gunoi.
Recent am descoperit pe un grup de șoferi o postare a unui coleg prin care solicita angajare în meseria de șofer profesionist. Avea și el câteva cerințe pe care le puteți vedea în imaginea de mai jos. Cerințele lui nu sunt deloc ciudate, nu sunt ridicole, nu sunt greu de acceptat dacă ar fi discutate în cadrul unei firme care ar fi dispuse să negocieze. Evident, în secțiunea pentru comentarii foarte multă lume spunea că nu va găsi niciodată un loc de muncă cu așa cerințe.
Într-adevăr, pe la urechi mi-au ajuns de multe ori vorbe ale prietenilor care au mers să se angajeze firme mari de transport din țară. Nu există acolo ideea de negociere. Acolo doar se prezintă o ofertă, dacă nu ești de acord cu ea ești liber să pleci, nu va sta nimeni vreodată la discuții cu tine. S-a ajuns la această situație pentru că din păcate șoferii acceptă de multe ori tot ce li se oferă fără să le treacă măcar prin gând că ar putea să negocieze o ofertă mai bună.
