Home Colțul camionagiilor În România șoferii muncesc pe bani de mâncare și patronii pe bani...

În România șoferii muncesc pe bani de mâncare și patronii pe bani de motorină

621
0
camioane NOI

Bursele de Transport din România sunt o glumă proastă, în special în unele perioade din an, în special în unele zile ale săptămânii. Există foarte mulți șoferi care se satură să fie bătaia de joc a angajatorilor, fac cum fac, își cumpără un camion și o semiremorcă și încep să se aventureze pe bursele de transport marfă. Din păcate, nu este o regulă care să confirme faptul că dacă ai fost un șofer bun vei fi și un antreprenor de succes așa că, din păcate, nu se întâmplă altceva decât să se aglomereze piața.

În momentul în care piața se aglomerează, prețul pe kilometru începe să scadă, întrucât singura soluție de business pentru niște antreprenori nepregătiți este să scadă prețul pe kilometru pe care sunt dispuși să meargă, astfel încât să aibă de muncă. Într-o țară normală, antreprenorii ar trebui să vină pe piață atunci când au o idee cu care să rezolve o problemă, nu atunci când au auzit că X și Y s-au apucat de afaceri și consideră că pot și ei să facă la fel.

Casele de expediții, și ele multe la număr, undeva peste 2200, sunt puse pe o jecmăneală soră cu moartea și nu se sfiesc să-și asume blestemele celor cărora le oferă curse cu 3 lei pe kilometru vinerea, când există obiceiul ca vehiculele să se întoarcă la garaj, oriunde s-ar afla în țară. Casele de expediții cunosc această speță, motiv pentru care vineri la bursă devine o zi inutilă din punct de vedere al business-ului, întrucât nimeni nu oferă mai mult de 50-60% din prețul real al unei curse.

Se profită la maxim de această problemă a camioanelor care trebuie să vină acasă la final de săptămână și se oferă doar banii de motorină, cursa în sine efectuându-se gratis pentru casele de expediții. Din punctul meu de vedere, ar trebui scoase de pe piață peste 90% din casele de expediții existente, întrucât nu fac altceva decât să strice piața și să-și bată joc de transportatori, de unii pe care ar trebui să-i considere parteneri.

Desigur, acum apare și întrebarea de ce iau unii și alții cursele cu 3 lei pe kilometru. Ei bine, după cum spuneam mai sus, când te apuci de afaceri dar nu ai școală, nu știi cum să negociezi, nu știi cum să-ți alegi tu partenerii, să nu te lași condus de aceștia până în momentul în care ajungi să mergi pe un tarif care nu-ți mai ajunge nici măcar de motorină. Mergi și pe 3 lei până acasă, doar să nu te întorci gol.

Problema este că sunt foarte mulți transportatorii care nu știu să-și facă calculele și care nu știu să facă business performant, iar din cauza lor cei serioși, cei cu adevărat profesioniști, nu au nicio șansă să se dezvolte în România folosind bursele de transport, burse căpușate de case de expediții lacome până la Dumnezeu și transportatori care sunt dispuși să meargă și pe 1 RON pe km dacă se ajunge la așa preț.

Acesta este paradoxul unei țări nenorocite de sărăcie și de lăcomie, șoferii muncesc pe diurnă, nu pe salariu, iar patronii de mici dimensiuni muncesc cel puțin 4 zile pe lună pe bani de motorină, suficientă cât să-și aducă camioanele acasă pentru weekend.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here