Discutam cu prieteni de-ai mei care s-au dus să se angajeze la firme mari din România. I-am întrebat cum și-au negociat contractul și au început să râdă, spunându-mi că nu există așa ceva în România. Când te duci la angajare la o firmă mare ți se prezintă condițiile, dacă le accepți bine, semnezi contractul, dacă nu le accepți nu te angajează. Nu există cale de mijloc, nu există măcar ideea de negociere, ce să mai spunem despre negocierea propriu-zisă…
Negocierea contractului de muncă a devenit un obicei pe cale de dispariție în România, din cauza evident a șoferilor, care se duc și semnează ca primarul tot ce li se dă la semnat. Dacă s-ar duce la angajare o persoană și ar fi refuzată din cauza negocierii, s-ar mai duce una la fel, și încă una, într-un final aceste firme mari care s-au obișnuit să ofere doar oferte standard și-ar da seama că trebuie să schimbe tactica dacă vor să aibă angajați în continuare.
Din păcate șoferii din România nu-și cunosc drepturile și sincer din ce am observat nici nu-i interesează foarte tare acest subiect. Nu sunt interesați de sindicate, nu sunt interesați de ce anume trec angajatorii în contractul de muncă, nu sunt interesați de absolut nimic în afară de bani. Singura întrebate din cadrul unui interviu de angajare adresată de angajat angajatorului este legată de salarizare. Până când șoferii nu-și vor cere drepturile, nici nu va dori cineva să negocieze cu ei
