Magnetul a devenit din păcate o normalitate în România, conform statisticilor 7 camioane care circulă pe drumurile publice din 10 folosesc această „unealtă” care permite manipularea timpilor de conducere și repaus. Modul în care se efectuează transportul de mărfuri în România este unul aproape imposibil, care împinge oarecum de la spate transportatorii să folosească magnetul, însă nu magnetul trebuie să fie soluția, ci un contract ferm negociat între transportatori și clienți prin care clienții să fie puși la plată în cazul timpilor prea mari de așteptare la încărcare sau la descărcare. Amenzile ISCTR pentru magnet sunt destul de mari, după cum vom putea vedea în cele ce urmează.
Cadrul legal – OG37/2007, completată prin OUG221/2020
Articolul 8(1) Urmatoarele fapte reprezinta incalcarile dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 si, dupa caz, ale Acordului AETR, carora le sunt aplicabile dispozitiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Regulamentul(CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind conditiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupatiei de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, si constituie contraventii daca acestea nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni:
- e) utilizarea unui vehicul fara a avea instalat/a un/o echipament/aparatura de inregistrare omologat/a sau utilizarea unui vehiculul dotat cu aparat tahograf analogic atunci cand dotarea cu aparat tahograf digital se impunea; (9000-12000 companie)
- f) utilizarea altei cartele tahografice decat a celei emise conducatorului auto; (9000-12000 companie)
- g) conducerea unui vehicul cu o cartela tahografica obtinuta in alte conditii decat cele prevazute de reglementarile in vigoare; (9000-12000 companie)
- h) alterarea, suprimarea, distrugerea datelor inregistrate pe diagrama tahografica, detinute in memoria echipamentului/aparaturii de inregistrare, in cea a cartelei tahografice sau pe raportul imprimat de echipamentul/aparatura de inregistrare; (9000-12000 companie)
- i) interventia asupra echipamentului/aparaturii de inregistrare, diagramei tahografice sau cartelei tahografice astfel incat aceasta sa poata conduce la alterarea datelor inregistrate si/sau a informatiilor continute in raportul imprimat al echipamentului/aparaturii de inregistrare; (9000-12000 companie)
- j) prezenta in vehicul a unui dispozitiv care poate fi folosit la alterarea datelor inregistrate si/sau a informatiilor continute in raportul imprimat al echipamentului/aparaturii de inregistrare. (9000-12000 companie)
Așadar, după cum se poate vedea, amenda care se aplică de obicei pentru utilizarea magnetului în România este în valoare de 9000 de RON, aplicată șoferului bineînțeles. Amenda poate fi plătită la jumătate dacă se achită în maxim 15 zile, ca orice altă amendă fiscală primită în România.
Amenda poate fi achitată în mai multe moduri, fie prin intermediul Ghișeul.ro dacă primăria de care aparțineți este înrolată, sau dacă nu, pur și simplu în contul Trezoreriei pe care-l găsiți pe site-ul ISCTR (CIF: 29348330; Cont: RO74TREZ70120F355000XXXX – TREZORERIA STATULUI, Sector 1, București;).
De asemenea, o altă variantă ar fi să o așteptați să ajungă la taxe și impozite locale (primărie), însă este destul de riscant, întrucât poate să depășească termenul de 15 zile și să nu o mai puteți achita în 15 zile la jumătate.
Cel mai bine ar fi să nu mai folosească nimeni magnetul, cu atât mai mult pe drumurile publice. Puțini șoferi sunt din păcate conștienți de faptul că în caz de accident soldat cu victime, magnetul va fi considerat circumstanță agravantă iar închisoarea cu executare nu mai este o variantă.
În plus, în cel mai fericit caz, să zicem că nu există accidente, există însă multe firme de transport care după o amendă ISCTR, preferă să se debaraseze de șofer în loc să-i plătească amenda. În această situație au fost și sunt puși în continuare foarte mulți șoferi în România. Așadar, cel mai bine ar fi să nu se mai folosească această metodă de alterare a timpilor de conducere, pentru că nu este vina șoferului că patronul nu este capabil să-și negocieze un contract de transport în cadrul căruia să-i fie plătit și timpul de așteptare.
