În urmă cu ceva timp, pe radarul meu a apărut Mihai Erdei, zis Bunelu sau SSP-istul. Deși internetul ăsta e mare cât un Univers, nu auzisem de el până curând. Ce-am auzit? Și de bine, și de rău, ca pe internet. Am intrat un pic pe profilul lui de Facebook și am văzut acolo numai postări prin care omul se transforma într-un fel de apărător al drepturilor șoferilor.
Și asta mi-a plăcut pentru că în afară de Cimpoeru pe care l-am cunoscut acum vreo 2 ani, nu mai știam despre nimeni care să se ia cu lumea de guler pe internet, într-o încercare nebunească de a aduce în prim plan drepturile șoferilor.
Acum, că Bunelu face treaba asta într-un mod ceva mai agresiv decât Daniel Cimpoeru, mie unul sincer nu mi-a păsat, din contră, m-a determinat să-mi doresc să-l cunosc mai bine pe acest „Bunelu”, convins fiind că toată această agitație are la bază foarte multă esență. Și l-am sunat și am făcut un interviu cu el, cu Mihai Erdei, cu omul care țipă toată ziua pe Facebook pentru drepturile șoferilor.
Ce anume am discutat cu Mihai? Păi despre ce ne doare pe noi, pe toți: despre România, despre transporturile din România, despre șoferi și mai ales despre angajatori. L-am întrebat clar și concis, care sunt cauzele pentru care transporturile din România sunt cum sunt, sau mai bine zis, cauzele pentru care acestea sunt slab performante. Înainte să expunem gândurile lui Mihai, să spunem câteva lucruri despre el.
Despre Mihai Erdei
Vârsta: 56 de ani
Unde s-a născut: jud. Bihor
Experiență profesională: 33 de ani
De la ce vine porecla Bunelu: i-a fost atribuită după ce s-a născut nepoțica lui
De la ce vine porecla SSP-istul – de la Solidaritatea Șoferilor Profesioniști, o asociație înființată de dumnealui
Unde activează acum: Irlanda
Domnule Mihai Erdei: v-am cunoscut din perspectiva unui om care țipă toată ziua pe Facebook PRO șoferi și CONTRA patroni. Transporturile din România par să aibă probleme din punctul dvs. de vedere. Care sunt problemele din transporturi contra cărora vă revoltați?
Problemele sunt foarte multe. Nu e o luptă directă cu patronatul, deși la o primă impresie, așa pare. Dacă punem însă la socoteală toate fărădelegile făcute de patronat în ultimii 20-30 de ani, am putea să-l comparăm cu un inamic. Și dacă inamicul te atacă cu arma automată, tu nu poți merge la război cu arcul. Și atunci ca să trezesc conștiința umană în omul șofer, trebuie să ies în relief mult mai dur.
Trebuie să dau de înțeles că am o direcție. În schimb, acea duritate atunci când duc discuții face 2 face cu un patron, se transformă și se rezumă la direcția sindicală. Acțiunea se desfășoară de fapt pe mai multe planuri: atât pe Facebook, cât și prin sindicate (sunt membru și fondator al unui sindicat destinat șoferilor din România). Facebook e cu totul altceva față de activitatea desfășurată prin intermediul sindicatului.
Care sunt problemele din transporturi contra cărora vă revoltați?
Condiția umană – domnul angajator angajează muncitorul, în schimb condiția umană e la fundul broaștei. Condiția umană, ce înseamnă? Nu putem spune că atunci când doi oameni semnează un contract, trebuie să pună suflet, dar, în cadrul acelui contract se pot pune anumite condiții, facilități. Ei le spun obligații și responsabilități.
În schimb, legea muncii din RO, Codul Muncii e deficitară, e în așa fel făcută încât din start șoferul pierde. Deci problema e și pe bază legală și pe bază de comportament a angajatorului vizavi de omul șofer. Apoi, revenim la partea financiară. Ani de zile i s-a implementat șoferului că trebuie să fie competitiv. Acum suntem competitivi, respectăm piața forței de muncă, ea dictează prețurile. Dacă acum muncitorul este în avantaj, e numit al dracu, că nu mai acceptă ofertele firmelor românești.
Calitatea șoferului – în 2003-2004 când a venit noua lege a muncii, s-a facilitat „instruirea” șoferilor pe bandă rulantă. Valori precum vechimea, gradul de muncă, nu s-au mai luat în considerare. Unde sunt cei 20.000 de șoferi care au terminat școala profesională și care au fost încadrați în cartea de muncă drept șoferi profesioniști? Și acuma ei sunt conducători auto de mașini grele. Unde e grupa de muncă? Unde sunt celelalte sporuri care ar fi normal să se dea? Aviatorii au o lege. Precedent legal există.
Deci și noi șoferii ar trebui să cerem. Din păcate acest lucru se poate face prin unitate iar șoferii români sunt foarte dezbinați. 20 de ani au primit indicații contradictorii, au fost înșelați non stop de sindicate și de patronate. Șoferul român s-a născut așa: tu să taci că ești prost, numai atât primești pentru că ești începător! S-a născut într-o prosteală totală.
Apoi, șoferul trebuie să plătească consumul de motorină. Cum să plătească consumul de motorină când niciun constructor nu-l oferă? Legal vorbind, nu-ți dă în scris cât consumă camionul lui! Cine îți dă ție voie ca angajator să tragi din banii șoferilor, mai ales din diurnă? Știi că după lege, diurna este intangibilă? Atunci cu ce drept și-a permis angajatorul român ca zeci de ani de zile să jumulească șoferul român? E o nedreptate.
Problema e că atunci când s-a facilitat intrarea oamenilor în această meserie, s-a făcut doar cu acordul angajatorului. Crezi că toți oamenii din România sunt buni ca șoferi de camion? Dăm drumul la toată lumea că se câștigă fain fără să învățăm nimic, fără demnitate, fără ca oamenii să știe ce-i solidaritatea șoferească, fără să știe niciun pic de legislație pentru că toate s-au cumpărat pe bani. Astfel, calitatea șoferului a scăzut drastic în ultimii 10-15 ani. Imaginea șoferului român știi care e? Un tricou albit de transpirație, pantaloni scurți de plastic, șlapi de plastic, scărpinându-se la p*lă, mâncând semințe, scuipând pe jos și intrând în birou la o firmă unde echipamentul de protecție este obligatoriu. Și este întrebat: de unde ești? Și el spune: sunt din România.
Calitatea angajatorului – păi fratele meu, tu ți-ai vândut oile din Alba, ți-ai luat 5 camioane, vii în Europa să faci transport și afaceri. Păi fratele meu, ești la fundul broaștei, tu ai adus un comportament în șoferimea asta de om needucat.
Școlarizarea – zeci de ani s-au dat carnete C și CE dar oamenii nu numai că nu au făcut ore de practică, n-au condus în viața lor cap tractor + semiremorcă. Au ajuns la firmă și dă-i bătaie, el săracul, șoferul, când s-a urcat pe camion a paralizat. Când l-a pus să dea cu spatele a dat două porți jos și atunci patronul ce spune? A, ești prost, nu-ți dau decât jumătate din salariu. Există firme de transport în România care oferă începătorilor doar 15 euro diurnă/zi. Când s-a ajuns la saturație, domnii angajatori au strâns lațul în așa fel încât și-au permis să facă din omul șofer, ce-au vrut ei.
Mentalitatea românului – nerespectarea CM și a reg. 561 – la firmele mari din transporturi nu se respectă programul, pauzele. Pentru că șoferul român e naiv, a primit totul de-a gata sau poate a cumpărat, apoi vine la mine la firmă. Eu am 1500 de camioane, și am 2000 de șoferi. 1500 le dau de lucru, îi împing să facă ilegalități, când se termină luna trimit acasă 100 de oameni pentru o lună de zile, vin alții pentru 28 de zile, e un perpetuum mobile, un rulaj non stop. Cum șoferul a călcat pe bec și ar putea fi prins de autorități, este trimis acasă fără drept de apel. Au ajuns într-o situație încât contractele de muncă sunt din start ilegale.
Instituțiile nefuncționale ale statului – lipsa legilor. ISCTR nu are aparate de control. Cine e băgat în ITM cine e băgat în ANAF? Pe criterii politice. La o firmă care învârte undeva la 2 miliarde de euro pe lună, o amendă de 10.000 de euro cât valorează?
Despre ce vorbim? Să luăm însă licența pe camionul respectiv, fiecare camion are licența lui. Hai să facem astfel de legi? 100.000 de euro amendă + suspendarea licenței 3 luni, 6 luni, sau definitiv. Crezi că ar mai intra cineva în afaceri ilegale? Nu.
ISCTR-ul nu are un soft validat de control tahograf al firmelor. Ei controlează numai cardurile ceea ce frecție la picior de lemn. În plus, degeaba merge ITM-ul și ANAF-ul în control. Patronii nu dau actele nici în tribunal. N-au ce să le facă. Să ne gândim la un control încrucișat. Să meargă ISCTR-ul, ANAF-ul și ITM-ul, toate o dată. Asta ar rezolva problema. Sunt 146.000 de licențe de transport , 146.000 de camioane înscrise în RO. Și sunt undeva la 136.000 de șoferi români cu atestat de transport.
În plus, multe firme mari sunt atinse de politic, acolo nu vine niciodată o instituție în control, altfel se rezolvă acolo problemele. Pe olx e plin de anunțuri de angajare pentru șoferi în care este specificată plata la kilometru, iar acest lucru este interzis de lege.
Au un comportament foarte parșiv, acesta este motivul pentru care eu nu o să muncesc vreodată în România, nu știu dacă aș găsi un patron. Din moment ce o firmă merge spre profitabilitate și spre performanță, de ce nu ar face și șoferul la fel?
De ce sunt eu blamat că îmi caut o firmă unde munca mea să fie cât mai bine plătită? De ce sunt eu numit trădător al neamului pentru că mi-am găsit o firmă din Irlanda și muncesc la ea pentru că sunt respectat ca ființă umană, apoi sunt respectat ca om, apoi simt respectul muncii pe care i-o dau, am tot timpul în față motivația de a face treabă și mai bună. Când ajungi la un salariu de 3000-3500 de euro pe lună ai acea motivație ca munca ta să fie perfectă și munca unui șofer nu e numai a conduce un camion. Eu vorbesc câteva limbi, feedback-ul care vine înapoi de la clienții firmei mele este unul pozitiv.
Sunteți în Irlanda de 6 ani, plecat din țară de 30, ce vă determină să fiți atât de vehement pe Facebook atât timp cât nu mai aveți de-a face cu transporturile din România? Cei din țară nu fac absolut nimic, nici măcar o postare pe Facebook. De unde vine această luptă a dvs.? De unde s-a născut?
De când s-a născut nepoata mea. De acum 3 ani. Eu viața în RO o consider un sistem barbar. Și eu am fost crescut și educat în acel sistem. Ajungând afară vezi ce înseamnă civilizația, demnitatea. Respectul. Când s-a născut nepoata mea, imediat are 4 ani, atunci am decis ca măcar ea să nu mai aibă parte de batjocura pe care o suferă mulți cetățeni români în țară în relația cu patronatul. Deci nedreptățile de zi cu zi.
Problema la mine e alta: eu sunt bolnav, recunosc, și spun de ce: dacă cumva trece ziua și n-am făcut un bine, intru într-o stare de melancolie. Sufletul meu se hrănește cu bunătate. Bunătatea trebuie să o împart, să o dau la alții, și atunci când am făcut ceva bine precum informând șoferii despre drepturile lor, ajutându-l, învățând-l, dându-i informații.
Am fost acuzat de patroni că le pleacă șoferii din cauza mea, că prezint firme din Irlanda care plătesc 4000 de euro pe lună. După ce am făcut un mic bine am o stare de euforie, mă simt bine când am știut că am ajutat pe cineva. Pe Facebook nu totul este luptă anti patronală.
