E plin internetul de discuții și de clipuri video legate de problemele celor care se angajează șoferi pe 3 tone jumătate. Unii nu-și primesc banii, alții sunt munciți câte 25 de ore din 24, cele mai grave sunt cazurile în care tineri ajung să moară în accidente din cauza oboselii.
Din păcate, eu unul nu cred că există în România companie de transport pe 3 tone jumate care să respecte șoferul, angajatul și am să explic imediat de ce. Afacerile pe 3 tone jumate sunt destul de simplu de înțeles: nu există tahograf pe mașină, aceasta poate să ruleze 24 de ore din 24.
Evident, cu cât se învârte mai mult roata, cu atât vin mai mulți bani în companie.
Din moment ce românii sunt genul de oameni care n-au nicio problemă în a călca pe cadavre atunci când vine vorba despre făcut bani, dacă-și deschid firme de transport, vor profita cât mai mult de bunul simț și de lipsa de securitate financiară a angajaților.
Sincer cred că s-a ajuns la un asemenea bâlci, la o asemenea bătaie de joc și din cauza lipsei de cunoștințe în materie de management a celor care intră pe piață cu firme de transport marfă.
Mulți nu au experiență, nu au studii de management, habar nu au să facă business propriu zis și astfel, încearcă să se umple de bani de unde pot și ei, adică jumulind de la șoferi și stresându-i să conducă cât mai multe ore. Atunci când habar nu ai să faci business, intri pe piață și dai în prețuri.
Ajungi să cari marfă pe nimic și încerci să strângi bani din alte surse, ori impui un program draconic și periculos pentru șoferi. Asta înseamnă frate capital social de 200 de lei la înființarea unei companii în România. Numai cine nu vrea nu își deschide o afacere pe meleagurile noastre.
Eu cred că într-o țară normală, firmele astea care-și bat joc de șoferi ar fi OUT de pe piață în 2-3 luni. În România se pare că ele fac carieră.
