Legislația rutieră – un mare bau bau pentru unii dintre noi, în special dacă ne pregătim pentru obținerea permisului de conducere categoria B. Mi-a trimis cineva în privat o carte de legislație rutieră din Suedia, din anul 2005, și am constatat cât de departe suntem de lumea civilizată. Dacă o să comparăm o carte de legislație de la noi, din 2019, cu cea suedeză din 2005, vom vedea că cea suedeză are un stil foarte formal, parcă de drag tot dai pagini prin ea și nu te mai saturi. Cartea de legislație românească este gri, foarte mult text, totul se învață mecanic (papagalicește) și se aplică pe niște chestionare pe care dacă le faci de suficiente ori pe DRPCIV, le înveți pe dinafară.
Asta este diferența esențială între modul de învățare a legislației în România și modul de învățare a legislației în Suedia. Avem învățare mecanică vs învățare logică. Este clar că vei deveni un șofer mult mai bun dacă înveți din școală să gândești logic legislația rutieră. Dacă o înveți precum papagalul te vei trezi exact ca la atestatele profesionale pentru transport marfă, că ai citit tot și că ai învățat tot, dar când ești pus în fața unui studiu de caz, habar nu ai să-l rezolvi. Metodologia de învățare, legislația în sine trebuie să-și piardă caracterul acestea „oficios” și să adopte o formă mult mai logică, precum cea din cartea suedeză, mult mai apropiată de caracterul uman. 
Avem nevoie de legislație rutieră modernă și simplu de înțeles. România s-a transformat în ultimii ani în țara morților pe șosele și din cauza faptului că proaspeții absolvenți ai școlilor de șoferi nu știu să aplice logic legislația învățată, ne referim aici bineînțeles la conceptul de conducere preventivă, la ideea de a adapta viteza de deplasare la condițiile de mediu chiar dacă avem o mașină mai puternică pe mână, etc. Ele se explică în școală cu text de lege dar cam atât, lipsește liantul care să le înfiripe logic în mentalitate. 
